Viaţa lui Iisus (e-book)

Fenomenologia spiritului (1806) şi Ştiinţa Logicii (1812) sunt, și în prezent, cele mai cunoscute lucrări ale lui Hegel, principalul reprezentant al idealismului în filosofia secolului al XIX-lea.

Prelegerile sale de filosofia dreptului, a istoriei, a artei sau scrierile sale de tinereţe au rămas, pentru o lungă perioadă de timp, sub un con de umbră, publicului cititor din România. Potrivit lui D.D. Roşea: „Scrierile de tinereţe ale lui Hegel ar merita toate să fie traduse, şi în mod special Spiritul creştinismului şi destinul său. Fie ca încercarea pe care am făcut-o aici să fie o încurajare şi pentru alţii.” (Vie de Jésus. Traduit et précéde d’une Introduction par D.D. Roşca. Thèse complémentaire présentée à la Faculté de Lettres de l’Université de Paris, Librairie Universitaire J. Gambler, Paris, 1928, p. 46.)

„Volumul de faţă redă în traducere Viaţa lui Iisus, scrierea cea mai bine finisată din culegerea realizată de Hermann Nohl (discipol a lui W. Dilthey, iniţiatorul unei hermeneutici a ştiinţelor umane şi al unei istorii a culturii) în formula: Hegels theologischeJugendschriften (1907, Scrieri teologice de tinereţe ale lui Hegel), culegere ce cuprinde următoarele: I. Volksreligion und Christentum, Fragment 1-5 (Religie populară şi creştinism, p. 1-72); II. Das Leben Jesu (Viaţa lui Iisus, p. 73-136); III. Die Positivität der christlichen Religion (Pozitivitatea religiei creştine, p. 137- 240); IV. Der Geist des Christentums und sein Schicksal (Spiritul creştinismului şi destinul său, p. 241-342). În „Anexă” am redat scrierea-program din aceeaşi perioadă (numită „perioada de la Berna”, 1793-1796): Das älteste Systemprogramm des deutschen Idealismus (1796 sau 1797, Cel mai vechi program de sistem al idealismului german), aflată în: G. W.F. Hegel, Werke in zwanzigBänden, 1: Frühe Schriften (Suhrkamp Verlag, Frankfurt a.M., 1971, p. 234-236), semnificativă pentru orientarea teoretico-filosofîcă a tânărului Hegel atunci când s-a concentrat asupra analizei fenomenului complex al creştinismului. Menţionăm că ediţia lui Nohl pune laolaltă (în mod justificat, evident) cu cele trei scrieri teologice de bază din „perioada de la Berna” şi lucrarea Spiritul creştinismului şi destinul său, aparţinând „perioadei de la Frankfurt” (1797-1800).

Titlul adoptat aici – G.W.F. Hegel, Scrieri teologice de tinereţe, I: Viaţa lui Iisus, – anunţă de fapt şi intenţia de a continua cu alte volume, care să cuprindă traduceri ale scrierilor teologice ale marelui filosof modern. În forma „Note şi comentarii” s-a urmărit mai mult o explicitare, nu un comentariu interpretativ, rezervat, împreună cu o bibliografie – Hegel, ultimului volum din seria de faţă”.

Alexandru Boboc

Viața lui Iisus reprezintă încercarea lui Hegel de a se apropia de semnificația întâmplărilor prezentate în textele biblice din unghiul de vedere al „Rațiunii pure”.

Textul hegelian nu cuprinde descrierea evenimentelor sacre, și nici sensul textului biblic ci  reprezintă o abordare dintr-un punct de vedere filosofic  spre sensul tăinuit, mistic, al Evangheliilor.