Viata intima a lui Dostoievski

Destinul sciitorului Dostoievski a fost marcat de suferință, boală, sărăcie, nefericire dar și  de pasiune pentru viață și dorință de cunoaștere; experiențe care i-au influențat, inevitabil, opera și procesul creator.

Dostoievski s-a născut la Moscova, la data de 30 octombrie 1821, într-o familie cu origini modeste. Tatăl său, Mihail Andreevici, un om cu un caracter dur, dominat de mânie, era medic-șef la Spitalul Orășenesc Marino din Moscova.Mama – Maria Fiodorovna – provenea dintr-o familie de negustori și era o fire opusă lui Mihail, veselă, energică, dar și inteligentă. Din nefericire, sarcinile frecvente – Maria fiind mama a încă șapte copiii – , îi vor destabiliza starea de sănătate și aceasta se va îmbolnăvii de tuberculoză. După mult chin, moare în 1837, un eveniment tragic care îl va marca profund pe Dostoievski.

Șirul nefericirilor nu se oprește aici și tatăl, ieșit curând la pensie, se stabilește la o mică proprietate („ceva pământ și două sate de țărani iobagi”) în suburbia Tulei, loc în care se „va dedat beției și desfrâului, exploatându-i fără milă pe țărani”, situația care-i va atrage, la rându-i, un final tragic; în 1839,Mihail Andreevici va fi ucis de țăranii.  

Moartea tatălui l-a copleșit pe tânărul Fedor, care atunci avea doar optsprezece. Toate aceste experiențe dure își vor pune amprena asupra viitorului scriitor. Potrivit lui T. Enko:

„În familia Dostoievski, copiii au primit o educație severă – tatăl le inspira respect și teamă, cei mici mergeau ca pe sârmă și nu le erau permise vulgaritățile. Despre femei nu se vorbea decât în versuri. Frații nu au avut în adolescență nici un flirt pentru că li se permitea să iasă numai însoțiți și nu primeau bani de buzunar. Iar acasă nici nu putea fi vorba de distracții. Societatea feminină cunoscută de adolescent până la vârsta de paisprezece ani s-a limitat la surori, toate mai mici, și la țărăncuțele de la moșie vara, în vacanțe. Primele sale senzații erotice au fost legate, evident, de aceste amintiri din copilărie, care și-au pus amprenta asupra vieții și creației sale. În orice caz, scriitorul Dostoievski a manifestat un interes aparte pentru fetele tinere, consacrându-le multe pagini în nuvelele și romanele sale, iar coruperea minorilor a fost una dintre temele lui preferate în Umiliți și obidiți, Crimă și pedeapsă, Posedații” .

„Viața sentimentala a genialului scriitor rus prezinta un plus de interes pentru cititorul român, pentru ca, la un moment dat, destinul zbuciumat al lui Dostoievski s-a intersectat cu drumul aventuros, patetic, al unor descendente de vița domneasca din Transilvania. Logodit cu Anna Corvin-Krukovski, stra-stranepoata lui Matei Corvin, scriitorul își da seama ca ei au în comun doar dragostea pentru

literatura, iar barierele, prin multitudinea lor, insurmontabile – de clasa sociala, educație și vârsta – ar fi facut imposibila crearea unei familii. Pe de alta parte, el însuși îndragostit, este orb la dragostea pura, adolescentina, a Sofiei, sora mai mica a Annei, care îl va pastra toata viața – e adevarat, scurta – în inima sa…” (p. 5, Cuvânt înainte, M. Maxim)