Teoria arhitecturii contemporane străbate un moment de turbulență discursivă, reconfigurând identitatea disciplinară a profesiei pe harta cunoașterii. Slăbirea granițelor ei și extinderea către noi zone conceptuale indică apariția unei etape a medierilor și anegocierilor între „textul” și „acțiunea” arhitecturii pe tabla de joc urbană. Teoria arhitecturii este de asemenea marcată de o anxietate epistemologică determinată de explozia cunoașterii în matematică, fizică, biologie, sociologie, filosofie, antropologie, psihologie, psihanaliză și în multe alte discipline mai mult sau mai puțin „exacte”. Perioada recentă a scos la lumină dificultatea traducerii sau translatării cunoașterii între diferitele ei câmpuri, și deci între paradigmele adverse care-și confruntă argumentele și limbajele tot mai specializate.
În acest context, se poate explica de ce problema limbajului a început să domine atât de multe discipline la nivelul reflecțiilor epistemologice, dincolo de cunoașterea specifică produsă în sistemele instituționale.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.
