Sunt meditații filosofice gândite prin adevărul dreptei credințe ortodoxe, asupra ființării și a devenirii ființării întru ființă a căilor pe care omul fiind în lumescul acestei lumi, cea mai bună dintre lumile posibile, cum spune filosoful Gottfried Wilhelm Leibniz, poate să ajungă la plenitudinea ființării întru ființă, la seninătate, la beatitudine.
Aceste prolegomene se constituie ca argument al faptului că nu există contradicții între dogmele și adevărurile revelate ale dreptei credințe, iar pe de altă parte între cunoașterea științifică onestă și meditația filosofică autentică întru adevăr, asupra omului, valorilor, moralei, artei, naturii a universului în general, într-un cuvânt asupra lumii create. Există însă o condiție: cunoașterea științifică și rațională, oamenii de știință, gândirea și meditația filosofică, filosofii și moraliștii, să accepte și să înțeleagă bazându-se tocmai pe ceea ce cunoaștem despre om și Univers și pe semnificațiile și sensurile evidente ale existenței, că această lume nu își are cauza în ea însăși, ci cauza primă, finală proniatoare și transcendentă este Dumnezeu, Unul în ființă și întreit în persoane, sufletul este nemuritor, iar omul este creat după chipul lui Dumnezeu, persoană liberă, chemat la asemănare cu Dumnezeu și îndumnezeire prin har, iar existența nu se limitează la această lume finită și va continua ca existență spiritualizată în veșnicie, în transcendent.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.
