Spaţiul arhitecturii (e-book): prima frontieră în cercetare

Primul meu doctorand, Sebastian Boțic, după științe politice și urbanism, a făcut un doctorat interdisciplinar în cotutelă cu filosofia, apoi a făcut dreptul, cu tot cu doctoratul și acum este procuror. Sebastian, împreună cu regretata Mariana Nițu (care studia artele macabre pornind de la arhitectura funerară și a introdus Cimitirul Bellu în asociația europeană a cimitirelor care sunt și ansambluri de monumente istorice, apoi a fost victima unui tragic accident) au preferat să își amâne intrarea la doctorat pentru că, încă, nu fusesem abilitat, doar ca să le fiu îndrumător și pentru asta le sunt recunoscător. Cu Sebastian mă întâlnesc când și când, tot mai rar, din pricina programelor noastre (prea) încărcate.

Acum, în carte, deși ordinea este cea a anului de înscriere, veți observa că există câteva teme recurente, care reprezintă și interese de cercetare ale îndrumătorului. Așa și trebuie: cred că cercetările lor vin să se adauge în continuarea alor mele, pe care le duc dincolo de locul unde voi fi ajuns eu, cum s-a petrecut, de pildă, cu Maria Tâlvescu și investigațiile sale în neuroștiințe și arhitectura memoriei, unde a dus lucrurile mai departe și Astrid Rottman; sau cu Călin Chifăr și foarte profunda sa privire aruncată înspre performativitatea spațiului de cruce greacă bizantin, ca să dau doar două exemple. Din alte teze, precum cea a lui Mircea Mogan, despre suprafețele Țițeica și potențialul lor arhitectural, am învățat și eu multe, găsind argumente în plus unor ipoteze proprii. Pe acestea din urmă le testez, cu studenți de anul al patrulea, la un curs de metode contemporane de proiectare, pornind de la așa numitul “Alfabet formal” publicat în Contimporanul de Marcel Iancu, în 1924. Instanțe din proiectul care continuă, iată, de 22 de ani, au apărut în revista Arhitectura de două ori, într-o expoziție la ICR New York în 2004, la Ierusalim și București în colocvii dedicate avangardei, dar și într-o expoziție dedicată mișcării DADA în 2024, finalizată apoi cu un volum apărut la Routledge în același an, avându-I ca editori pe Ronit Milano, Raya Zommer-Tal și Noam Gonnen.