Povestea iei/ IA Embroidered Peasant Blouse. ed. bilingva ro-en

IA este până la urmă, o necesară și din când în când stimulatoare căutare a rădăcinilor
pe drumul definirii propriei identități, dar și o modă cu o apăsată componentă etno
apreciatămai ales de străini, dar și o frondă…

Imensa varietate a modelelor inspirate din geografia locului și tradiția spirituală, din natură și din credințe, tot specialiștii o pun pe seama orgoliului fiecarei femei de a realiza o creație proprie, distinctă, greu imitabilă. Deși croiala e cam aceeași, motivele broderiilor diferă de la o zonă la alta, iar când decorațiile au putut fi îmbogățite cu dantele, mărgele și paiete, piesele unicat s-au înmulțit în spațiul aceleași comunități sătești, relativ mici, nenumărate piese diferite, surprinzătore, abundând în inovații tehnice și artistice.
Totuși găsim o unitate remarcabilă, de principiu în realizarea acestei piese vestimentare: tiparul e mereu același, foarte economicos, țesătura e de preferință fluidă (pânză topită), decorațiunile plasate în același fel, după reguli nescrise, cu conținut sacru.

Traversând atâtea secole în același tipar (un dreptunghi încrețit la gât, cu două mâneci largi, încrețite la cot sau în partea de jos la încheietura măinii, cu o uimitoare bogăție a repertoriului decorativ, inclusiv coloristic, această bluză țărănească, specifică Balcanilor și Carpaților a căpătat valențe identitare pentru români, mai ales după Unirea Pricipatelor și apoi consolidarea statului național. Descoperirea în sec. XX, de către Occident și cu ajutorul unor promotori, a acestui fermecător element de port popular a condus la universalizarea lui, așa cum s-a întâmplat cu poncho-ul peruan sau kimono-ul japonez.