Pachetul contine:

Monarhia şi modernizarea României – Radu Lungu

Culturalizare în uniformă. Articole şi documente privind serviciul social 1938-1939 – Zoltan Rostas şi Dragoş Sorobis

Hărți România imprimate pe hârtie manuală – A4

O abordare de natură cronologică încearcă să treacă în revistă o „sintagmă” de valoare istorică: instituția monarhiei moderne și contemporane.

…

Cum a luat naștere obligativitatea muncii culturale în România anilor ’30 și ce impact a avut asupra tinerilor și a societății? Potrivit lui Zoltán Rostás: „Apariția în 1938 a Legii Serviciului Social, elaborată de Dimitrie Gusti și de sociologii monografiști afiliați Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, Henri H. Stahl și Octavian Neamțu, a șocat prin obligativitatea generalizată a serviciului pentru toți tinerii care terminau o facultate sau o școală superioară.Nu se poate înțelege acest demers fără a lua în calcul contextul european. După Primul Război Mondial, în foarte multe țări au apărut organizații și inițiative de muncă voluntară sau în folosul comunității pentru a atenua efectele șomajului și sărăciei care afectau nu doar păturile sociale largi, ci și tineretul. Asemenea mișcări nu au apărut numai în țări devastate de război, dar și în cele nebeligerante, cu democrație consolidată. Este de remarcat faptul că, în Europa secolului XX, prima dată munca obștească, implicând tineretul, a apărut în Danemarca, în 1917, iar după război, în 1920 în Anglia, Suedia și Bulgaria, în 1922 în Norvegia, iar în 1925 în Elveția, unde s-a impus ca cea mai viabilă soluție. În state ca Germania, Cehoslovacia, Polonia, România, Estonia, Letonia Belgia, Ungaria și Grecia după 1930 au apărut, rând pe rând, tabere de muncă ale tineretului”.