Maria Tanase – ediție româno-franceză, L1- Doina Berchina

Maria Tănase creează şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri dizeuri.

“Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă.”

«Je n’ai jamais joué autre que des chansons folkloriques roumaines. Venus des alentours et de loin à la ville, se mettant «à l’abri» dans nos bidonvilles, ces paysans <rurauxurbains>, après avoir quitté leur lieu de travail, avec des voix tantôt passionnées, tantôt douces, chantaient les chansons de leur lieu de naissance. Ce sont eux qui m’ont appris à chanter, eux, aussi mon père et ma mère. Pendant longtemps sont restées dans mon coeur ces chansons tristes, interminables et pleines de chagrin, ces chansons de malédiction, de vengeance et de révolte, ces lamentations (chants funèbres), ces berceuses et chants de mariage».

Maria Tănase

Doina Berchină istorisește, în acest volum, biografia „Privighetoarei cântecului popular românesc”, Maria Tănase –,  o prezență unică în istoria muzicii tradiționale, o personalitate efervescentă  care și-a dăruit viața cântecului.

 „Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, […] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase”.

 Constantin Nottara

Despre debutul Mariei la radio,revista Radio-Adevărul scria: „Tânăra cântăreaţă care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi aduce pe lângă apreciate însuşiri vocale şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală. Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri”.

 (Radio România Cultural)

„Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă.”

Maria Tănase

„Boemă, citadină, mondenă, nonconformistă, Maria şi-a pus la încercare talentul nu doar prin cânt. A jucat la revistă, în film şi în teatru. A cântat printre mese şi pe stadion, la Radio în direct sau la Târgul Moşilor din Obor, în mijlocul oamenilor. A cunoscut multe dintre marile personalităţi ale vieţii culturale interbelice de la noi, care au preţuit-o şi admirat-o. A fost profesoară, dar, mai ales, mentor, multora. A transformat cum s-a spus, modul de înţelegere şi de percepere a foclorului, a muzicii populare în sens larg. Cânta pătimaş, cu ardoare. Interpreta dând sens şi emoţie fiecărui cuvânt. Înţelegea bine cine e şi de ce se află pe scenă. Dar, mai ales, a ştiut că va rămâne în memoria concetăţenilor săi şi nu i-a fost de loc indiferent cum”.

Doina Berchină

Tudor Arghezi i-a scris pe o carte „celei care a creat folclorul românesc din nou”. Și în notele sale: „Ea știe să calce cuvântul și silaba și să dea, fără greș, ghirlanda în relief a unui suflet de opincă”.