Locuire şi neaşezare

În încercarea de a lega studiile istorice asupra arhitecturii şi urbanisticii de cele asupra mutaţiilor recente sau relativ recente, Teodor Gheorghiu cercetează – în acest volum – oraşul, satul, locuirea și edificiul de cult creştin. Zona studiată este restrânsă la aria sud-est europeană.

„Istoria, atent dar relaxat cercetată, lasă să se descopere, cu destulă claritate, modul cum poate fi definită tradiţia în sfera arhitecturii şi urbanisticii. O tradiţie scutită de orice fel de obsesii care să o deformeze cum o cer împrejurările, întotdeauna altele şi prea puţin sensibile la adevăr. O tradiţie a locului, stabilă, în acelaşi timp dinamică, niciodată excesiv de conturată, de distinctă, în raport cu alte tradiţii din jur”.

Preocupat de statutul spațiului, al orașelor și arhitecturilor în pragul globalizării, Teodor Gheorghiu ne oferă o evaluare complexă a tradiției dintr-un spațiu sau loc anume, ca element de conjuncție cu vechile practici și principii de organizare a mediului, considerând că tradiția, corect asumată, poate deveni reperul unei vieți normale, integrate legilor cosmice și mediului terestru.

Potrivit autorului: „una dintre primele direcţii ale acţiunii de reabilitare conceptuală a locuirii tradiţionale este orientată către reabilitarea materială a acestei locuiri, în scopuri diverse: locuire pur şi simplu, loisir, turism alternativ etc. Unele reuşite locale, punctiforme, precum şi o propagandă de calitate pot servi foarte bine acestui scop, un argument solid fiind, în ciuda evaluărilor curente, superficiale şi interesate, costul redus şi timpul câştigat”.