Îngerii ne cântă

În fața (i)realității tot mai dependente de noile tehnologii ale informației, de inteligența artificială și de războaiele de lângă noi, o adolescentă face apel la o lirică post-romantică și a lacrimilor (”printre lacrimi îmi văd obișnuita înfățișare”, ”milioane de lacrimi șiroaie”, ”în ploaie se resimt lacrimile tale”, ”pe chipul tău aș vrea să-mi vărs o ultimă lacrimă”, ”când viața mi se scurge-n lacrimi”, ”lacrimile ce îmi erau pe chip mi s-au transpus în suflet”, ”lacrimi de smaralde”, ”lacrimile tale sunt un scut”). Inevitabilele ieșiri stilistice din decorul unui suflet ferecat de iubire anunță o lume din ah-uri sentimentale, verbiaj sfâșietor și suflete răvășite. Adina Pițigoi pariază pe dragostea ”predestinată, împărtășită și vindecătoare”. Cartea ei este încă o dovadă la poezia este cea mai fină terapie de sine prin care putem alunga spaimele și demonii din interior.

Dan Mircea Cipariu