Filosofia formelor simbolice

Pornind de la principiile gândirii kantiene (critica cunoașterii), Cassirer dezvoltă în Filosofia formelor simbolice o teorie a culturii prin care afirmă că rolul creator al semnelor și al simbolurilor (critica culturii). Potrivit acestuia, limba, mitul, religia, arta sau știința sunt forme simbolice, prin care omul se manifestă și exprimă. Prin urmare, omul trebuie înțeles ca animal simbolic și nu ca animal rațional, filosofiei revenindu-i sarcina de a analiza și înțelege multitudinea manifestărilor pe care acesta le realizează: „Dacă întreaga cultură se dovedește activă în crearea unor universuri spirituale de imagini, a anumitelor forme simbolice, scopul filosofiei nu constă în a se reîntoarce în spatele tuturor acestor creații, ci mai degrabă în a le înțelege și a le face conștiente în principiul lor formativ de bază. Abia în sceastă conștiință conținutul vieții se ridică la forma sa adevărată”.

„Mitul și arta, limbajul și știința sunt, în acest sens, marcări (Prägungen) către ființă: ele nu sunt simple copii ale unei realități existente, ci reprezintă marile linii directoare ale mișcării spirituale, ale procesului ideal, în care ceea ce este real se constituie pentru noi ca unu și multiplu, ca o multitudine de configurații care, totuși, în cele din urmă, prezintă coeziune printr-o unitate a semnificației”.