Eseuri etice

John Stuart Mill este unul din reprezentanții de seamă ai utilitarismului – teoria morală cea mai amplu discutată și cea mai temeinic articulată teoretic din peisajul cultural european.

Mill s-a format și a creat în contextul istoric al efervescenței intelectuale și politice din jurul valorilor iluminismului. Principalele coordonate-cadru ale filosofiei sale sunt: disputa metafizică generală dintre naturalism și idealism; influența covârșitoare a modelului gnoseologic oferit de mecanica newtoniană; dezvoltările teoretice novatoare din spațiul reflecției etice – corelate prin substanța lor cu transformările socio-politice revoluționare ale Occidentului.

Utilitarismul este opera sa de referință, în domeniul filosofiei morale. Utilitarismul nu e însă o operă redactată sistematic și pentru a putea fi înțeles, un asemenea text  trimite inevitabil la alte lucrări și eseuri ale autorului, cum sunt cele cuprinse în volumul de față.

Eseurile „Considerații asupra fiosofiei lui Bentham”,  „Discursul lui Sedgwick”,  „Bentham” „Logica științelor morale” sau  „Whewell despre filosofia morală” permite identificarea fundalului cultural al epocii lui Mill și evoluția, în timp, a utilitarismului său.

În „Considerații asupra fiosofiei lui Bentham” accentuează caracterul eronat al tezei psihologiei benthamiene, conform căreia ființa umană e animată numai de motive egoiste. Mill consideră că faptele arată că omul e determinat și de motive altruiste, care sunt propriu-zis morale, de pildă cele ale patriotismului sau bunăvoinței.

În „Discursul lui Sedgwick” face  referiri la problematica învățământului în cele două mari universități engleze, Cambridge și Oxford, de la predarea științelor, la cea a disciplinelor filologice, istorice și filosofice.

Eseul „Bentham” abundă în teme relevante pentru mai buna luminare a filosofiei morale a lui J.S. Mill. Multe dintre criticile făcute lui Bentham sunt reiterate sau amplificate acum, ca și laudele aduse, cum ar fi aceea privind metoda sa novatoare, „metoda detaliului”, care-l racordează marilor savanți ai epocii, sau teoria „sancțiunilor”, reluată și dezvoltată de Mill în Utilitarismul, III.

În „Logica științelor morale” Mill discută despre un proces incipient de formare a „științelor morale” (psihologia, etologia, sociologia) și a „artelor corespunzătoare”.

În „Whewell despre filosofia morală” expunere doctrina lui Whewell – ca model de teorie a simțului moral – și cuprinde și o critică utilitaristă a acesteia.

„Lectura eseurilor etice ale lui J. S. Mill, traduse acum pentru prima dată în limba română, este importantă pentru înţelegerea doctrinei morale a utilitarismului din mai multe puncte de vedere: plasează explicit în contextul istoric al polemicii utilitariste din prima jumătate a secolului al XIX-lea, oferă detalii preţioase, de natură socială, politică, economică, religioasă şi etică, precum şi o prezentare deschisă şi detaliată a principalelor critici adresate în epoca mişcării utilitariste şi o creionare a portretelor autorilor lor. De asemenea, în lipsa lecturii directe a operelor criticate de Mill, se pot înţelege mai bine din eseurile publicate aici detaliile principalelor teorii morale rivale. În ultimă instanţă, ele contribuie la satisfacerea uneia dintre condiţiile esenţiale ale oricărei hermeneutici corecte: plasarea comentatorului şi într-o perspectivă istorică.

(…)

Eseurile etice ale lui J.S. Mill nu trebuie privite ca o anexă facultativă la principala sa lucrare de etică, ci ca parte esențială a corpului complex al operei sale de filosofie morală”.

 Valentin Mureșan