Dumnezeu şi inorogul

Această carte a fost concepută ca un medicament pentru răul de a exista. Speranţa autoarei este ca, parcurgând textul experienţei sale, cei ce cred în Dumnezeu să sporească în credinţa lor şi cei ce se îndoiesc, să poată crede.

   Un inorog, sau un unicorn, sau o licornă, e o creatură imaginară feerică. Are aspectul unui cal, cel mai adesea alb, și se recunoaște după cornul din frunte. Simbolizează puritatea și nemurirea, iar vederea sa e lucru rar și dificil, presupunând multă curățenie sufletească și un dram de șansă.

   Pentru foarte mulți dintre noi, Dumnezeu e asemenea licornei: o prezență sufletească ideală, o nobilă plăsmuire, o invenție consolatoare cu realitate discutabilă, bună cel mult pentru a ne ține de cald în anotimpul friguros al destinului oricăruia dintre noi. Căci vine pentru fiecare acea zi, când ne este greu, tare greu. Cum ne vom sprijini în Dumnezeu, unde vom găsi pace inimii noastre, când bucata noastră de Univers devine contondentă, simțim că ne trădează, când viața din noi se transformă într-o menghină?

   E foarte ușor să crezi în realitatea lumii materiale, care îți poate oferi, alternativ, plăcere și suferință. Această experiență nemediată, pe care o încearcă întreaga lume vie, nu pare a conduce în linie dreaptă către existența unei ființe supreme de o bunătate și putere absolută, care a adus la viață totul din nimic, care ne știe cele mai fine mișcări ale minții și sufletului și ne are pe toți în grijă.

   Și totuși, așa este. Masa la care scriu, lumina care face cu putință distingerea literelor din care se alcătuiesc cuvintele gândului meu, sunt evanescente, deși pe trepte diferite de consistență materială. Dumnezeu are o altă natură, greu de exprimat, încât e mult mai ușor să sesizăm ce nu e El, decât ce putem concepe că ar fi. Și cum să facă mintea noastră de oameni moderni, emancipați, fascinați de produsele tehnice ale științelor exacte, trecerea, de la ceea ce e de neconceput ca esență, la o știință care să surprindă modul de a acționa și de a discuta cu noi, oamenii, al Creatorului și Stăpânului oricărui Univers posibil?

   Dar dacă toate acestea sunt adevărate, nu suntem singuri și părăsiți în această lume, care ne stâlcește mintea și sufletul. Acum, ca la începuturile civilizației umane, e cu putință să regăsim drumul către limanul sacru care ne ferește de suferință, vechea cetate, refugiul spiritului fiecăruia dintre noi și al tuturor laolaltă. Totul e să avem credința care se face mărturisitoare, nu imitatoare, ci alătură respectul universal cercetării inimii proprii. Undeva, în adâncul pădurilor trăirilor de când ne știm și până în acest moment, strălucește albeața Unicornului real.

Cristina Marinescu