Dumitru Bratianu. Diplomatul, doctrinarul liberal si omul politic

Un adevărat militant al ideii de libertate, cu o carieră diplomatică impresionantă, atât în țară cât și în străinătate, Dumitru Brătianu rămâne o prezență importantă în istoria noastră care, alături de alte mari nume, a contribuit la idealul național al întregirii statale. Împărțită în opt capitol și având ca subiect principal ”portretul biografic”  al lui Dumitru Brătianu, cartea descrie contextul intern și extern, frământările sociale și politice din acele timpuri, oferind detalii despre reprimarea mișcărilor boierești de rezistență, greutățile îndurate de oameni și urmările străinilor uzupatori, altfel spus, realitatea acelor vremuri care a modelat, într-un fel sau altul, personalitatea și idealurile lui Dumitru Brătianu.

„În istoria României au existat numeroase personalități care au sacrificat energii și averi în scopul împlinirii idealului național al întregirii statale. Generația de la 1848 stă mărturie unei intense vitalități și unui înalt devotament ale fiilor neamului pentru patria lor. Puțini au fost însă cei care au mers cu sacrificiile până la pierderea averii, murind săraci. Între aceștia, este și Dumitru Brătianu, alături de prietenul său C.A. Rosetti și cei patru frați Golescu care, din fii de mari boieri, ajunseseră să trăiască din pensii acordate de stat. Lor li s-au făcut funeralii tot pe seama statului. Intens preocupat de viitorul mai bun al patriei sale, Dumitru Brătianu s-a dedicat din tinerețe unui ideal sublim, pentru care a luptat cu adâncă convingere până la sfârșitul vieții. Îndurând viața plină de privațiuni a anilor de studii în capitala Franței, apoi cea de conducător și emisar diplomatic al revoluției de la 1848, anii cei grei ai lungului exil, efervescența luptei pentru Unire și pentru Independență, Dumitru Brătianu a cunoscut culmi de glorie ale activității sale, precum și amarul declinului în viața publică.

Despre el, se poate spune că s-a desăvârșit ca om politic în anii revoluției și luptei pentru Unirea Principatelor, când a depus maximum de efort, cu rezultate dintre cele mai benefice. În edificarea statală, care a urmat Unirii, apoi Independenței, el n-a mai reușit să se integreze cu aceeași pricepere și utilitat”.