Cum se interpreteaza operele filosofice

Principalele tipuri de interpretare filosofică  se disting prin atitudinile ontologice fundamentale asupra statusului acestora. Această diferență marchează specificul interpretărilor fenomenologică, hermeneutică, logic-analitică, structuralistă, textualistă, deconstrucționistă: „Prin interpretarea operelor fondatoare filosofia rămâne permanent în dialog nu doar cu formele mereu noi ale experienței umane, dar și cu trecutul ei propriu. Fiind eminamente interpretare în vederea înțelegerii sau explicării experienței umane complete, filosofia își subsumează la nivelul cel mai profund al realizărilor ei (teoriile categoriale nefiind altceva decât „scheme de interpretare”), ca o parte a celei mai relevante experiențe, înseși creațiile ei anterioare, operele cele mai semnificative din istoria ei. În felul acesta interpretarea creațiilor filosofice devine o „aplicație paradigmatică” și un veritabil „test” pentru schema de reconstrucție rațională a oricărei filosofii. Proiectarea în cadrul ei, prin „generalizare imaginativă”, nu doar a pattern-urilor ce definesc articulațiile fundamentale ale existenței, dar și a marilor realizări ale filosofiei anterioare, ale celei mai originale forme a experienței umane, cum considera Heidegger a fi filosofia, contribuie nu doar la „ilustrarea” acelui nou „proiect de lume”, ci și la elaborarea lui constructivă. la demonstrarea adecvării lui explicative”.