Centrul lumii locuite

În tentativa de a descoperi limbajul primordial al arhitecturii și semnificația simbolurilor ancestrale, autorul cercetează trunchiul din care s-au format culturile timpuri; culturi  din care s-au dezvoltat, ulterior,  toate ramurile reprezentate de culturile contemporane.

Capitolele cu privire la Simboluri, Simbolurile Centrului şi O antropologie a locuirii alcătuiesc pivotul lucrării.

Potrivit lui Florin Biciușcă „lucrarea de faţă îşi propune restaurarea Casei Adamice, a casei primordiale, şi înţelegerea primului gest arhitectural ca gest cultural, în dorinţa unei bune cuprinderi a întregului sistem care să poată sta la baza unei teorii a arhitecturii coerentă ca unealtă valabilă de obiectivizare a judecăţii de valoare”.

(…)

„Simbolurile Centrului pretind popasuri repetate, pentru a privi rând pe rând: Pădurea sau labirintul, care se regăsesc în catedrala gotică, în fortificaţiile cetăţilor, în curţile înconjurate de coloane; Copacul-Cruce, identificat în coloană sau în turnul-clopotniţâ din cetatea medievală; Muntele-Grotâ, reprezentat prin zigurat, templu, altar, şi întâlnit atât la nivelul structurii cetăţii, cât şi la cel al organizării locuinţei; Focul, regăsit ca vatră în comunităţile primitive, în cetatea antică şi în casa ţărănească; Cerul, care, după cum ni se atrage atenţia, „nu se află doar deasupra noastră, ci este un plan legat intim de toate celelalte planuri”. El este prezent în etajele piramidelor aztece, în cupola bisericii, în acoperişul casei”.