Altfel de proze

Privind ineditul acestor proze, autorul ne avertizează, încă de la începtul volumului:

 „– Ce crezi că s-ar putea afla între prozele lui Borges şi cele ale lui Wittgenstein?

– Simplu, altfel de proze!”

Fragment din lucrare:

„Cum înţelegem noi ininteligibilul? Ori măcar cum îl idenitificăm şi categorizăm astfel?

– Printr-o utilizare ciudată (…)

– Adică ininteligibilă?

– Am zis-o: „ciudată”. Aşadar, printr-o utilizare ciudată, deviantă a categoriilor inteligibilului şi interogativului.

– Printr-o utilizare ciudat-deviant-interogativă a categoriilor deja-inteligibilului. Cât de ciudat-deviant?

– Atât cât să strângă ininteligibilul într-o figură aparte, altfel acesta ar rămâne fără de chip şi fără de asemănare, nu ne-ar agăţa, nu ne-ar face semn… Când se iese din „atât cât”, ininteligibilul se deşiră, căci, iată, ciudăţenia scapă din strânsoare.

– Şi hoinăreşte în desfigurare, în in-form! Până când?

– Până ce o înhaţă, ca să nu se risipească precum o gură zâmbitoare refuzată de orice faţă omenească – şi atunci unde şi cui să zâmbească ea? –, o nouă deprindere a gândirii care întreabă şi pare a şti ce caută.

– Nu se mai potriveşte, în acest caz, recomandarea din Evul Mediu cu referire la pasajele din textele latine scrise în greacă, limbă nemaicunoscută atunci, aşadar pasaje ininteligibile: graeca sunt, non leguntur, adică (aceste cuvinte) sunt scrise în greacă, nu se citesc.

– Cu alte cuvinte, acele pasaje ininteligibile se săreau: saltul nu în, nu întru, ci peste ininteligibil. Convine de minune gândirii leneşe.

– Ce altceva s-ar potrivi?

– Poate o frază din Eneida lui Virgiliu: hoc opus, hic labor est, asta e truda, aici e povara. Nu coborârea în infern e grea, ci revenirea pe pământ. Aşa îl previne Sibylla din Cumae pe Eneas, care îi ceruse să-l conducă în Infern”

(Ciudată formulare, în Altfel de proze – Vasile Tonoiu)