Psihotanatologie – Psihologia mortii si suicidului

Psihotanatologie – Psihologia morţii şi suicidului reprezintă efortul medicului și psihologului Constantin Enăchescu de a înțelege corect raportul dintre om și moarte. 

Simpla observație sau anamneză medicală nu este sufcientă, din perspectiva autorului, pentru a înțelege corect actul suicidal.  Este nevoie și de un efort hermeneutic. „Cheia” înțelegerii suicidului se află, potrivit acestuia, chiar în trecutul persoanei, în amprenta și conduita culturală  a celui care a decis să-și „închidă” existența printr-un asemenea gest.

Dincolo de perspectiva medicală, Constantin Enăchescu propune o abordare care interpretează suicidul ca fenomen uman.

 „Orice discurs despre moarte se constituie ca o „ideologie” particulară despre Om și existența umană. Aceasta se construiește din două elemente cu caracter complementar: frica de moarte ca refuz și speranța continuității existenței ca acceptare, într-o altă formă a duratei. Frica de moarte trebuie înțeleasă ca neliniște pe care o dă grija, frământarea legată de pierderea vieții, iar speranța ca proiecție compensatoare a acestei pierderi ca o (re)-întoarcere a unei (re)-găsiri și a unei recuperări de sine. Cele două aspecte se concentrează asupra experienței morții (gândul de moarte, ideile și tentativele de suicid, boli cronice, actele criminale), ca „trăire afectivă” și ca „reprezentare mintală” în planul rațiunii. Totul va duce în final la o construcție miticoideologică despre moarte”.