Ipostaze ale morții într-un timp al dorinței (e-book)

Întreaga antropologie, încă de pe vremea când nu ştia că se va chema aşa, ar putea fi pusă sub semnul faimoasei chestionări a lui Montaigne: Comment peut-on être Persan? Într-adevăr, antropologia este o permanent (re)descoperire şi (re)gândire a diferenţei, a Celuilalt – iniţial exotic, apoi tot mai apropiat – ca diferit de Noi şi totuşi Om, totuşi asemănător cu noi. Toate acestea s-au realizat însă – şi, într-un fel, au putut să se realizeze – doar la umbra unei mari tăceri, a unei chestionări gemene, dar reprimate: Comment peut-on être mort ? Moartea ca fiind „quinta essentia oricårei alterităţi“, după cum se exprimă Matei Georgescu, chipul morţii ca revers absolut al oricărei identităţi a trebuit să se facă nevăzut pentru ca diferenţele vieţii să capete mai multå vizibilitate, să poată fi analizate, măsurate şi ordonate. Pe de o parte, această reprimare a Morţii – de fapt, mai larg, a pulsiunilor – se înscrie în ceea ce Norbert Elias numea în 1939 „procesul civilizării“.