Spaţiul pare să fie cel mai inaccesibil dintre concepte. S-ar părea că este primul principiu al gândirii, dar este greu de spus ce este el însuşi. Oricât de îndrăzneaţă părea să fie, aporia kantiană n-a rezolvat dilema. Ea era mai degrabă o tentativă disperată de a reda spaţiului demnitatea ontologică de atribut al fiinţei, pe care o pierduse după Principia philosophiae a lui Descartes.
Începând cu Timaios, în filosofia occidentală spaţiul a fost asociat cu materia. Separarea acestor două concepte este rodul unei evoluţii lente, de care hermetismul nu este total străin. Acestei contribuţii, mai precis celei a alchimiei de la sfârşitul Renaşterii,
i-am consacrat paginile care urmează.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.
