Documentele istorice cercetate în lucrarea de faţă atestă faptul că exponenţii curentului radical-democrat au încercat să concilieze acest principiu cu aşa-numitul „drept istoric maghiar” asupra teritoriilor locuite în majoritate de către românii şi slavii din Ungaria. Strădania lor, sortită eşecului de la bun început, a stat la baza programului maximal radical, elaborat de Jászi Oszkár, în primăvara anului 1918. Dezbaterile de idei în jurul restructurării acestei zone a Europei potrivit cu cerinţele statului de drept modern, relevau în faţa lumii civilizate că acest program, care prevedea crearea în locul monarhiei habsburgice a unei confederaţii a cinci state considerate „legitime” („Ungaria istorică”, Polonia, Cehia, Austria germană şi Iliria), nu puteau constitui soluţia problemei naţionale.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.
