Posteritatea absurdului

O sintagmă care a făcut istorie. O sintagmă legată de istorie. O sintagmă disputată. Controversată. Asumată de mulți și contestată nu de puțini. Citată, folosită uneori abuziv. Tradusă în toate limbile pământului. O sintagmă apocrifă, orfană, desprinsă parcă de textul și contextul în care s-a născut. Despărțită de autorul ei. O sintagmă cu viață proprie, renăscută din ceața incertitudinii, a confuziei chiar. Un fel de ispită a studiilor teatrale și literare. O frază firească, la îndemâna oricui. O metaforă fără referință precisă, ce cuprinde în miezul ei o generație și traduce în cuvinte nebuloasa unei epoci. O expresie durabilă, seducătoare. Poetică, deși oarecum frustă în senul ei imediat. O formulă filosofică și una strict teatrală. O formulă memorabilă. Teatrul absurdului… (Octavian Saiu)