Despre zvonuri și taină

„Cartea trebuie degustată pe îndelete, în doze mici, pentru a ne bucura de comorile lingvistice și de savoarea fiecărui paragraf în parte. Doar așa ne putem pătrunde de frumusețea poematică a expresiei, de prospețimea percepției senzoriale, de rafinamentul comentariului filosofico-teologic, de bogăția unei limbi românești care îmbină în mod neașteptat naturalețea unor versuri din folclor cu speculațiile savante ale intelectului cultivat. Este esențial apoi să ne oferim răgazul de a-i percepe muzica, ritmul și arabescurile sonore, deoarece scrierea se adresează în primul rând auzului, iar apoi celorlalte simțuri. Intrăm într-o narațiune plină de murmurele naturii în deszăpezire, murmure cărora li se adaugă treptat zgomote omenești de pași, frânturi de cântec bizantin, devenit crâmpei de poveste și zvon, până când descoperim că ne aflăm în mintea unui schimnic, plecat pe munte, în căutare de ierburi lecuitoare.”

Monica Pillat

Un călugăr sihastru primește în peștera în care se retrăsese vizita lui Trifon, un tâlhar care-i cere adăpost, fiind în mare primejdie de a fi ucis de foștii tovarăși de jaf și omoruri.

Prezența monahului și, mai ales, învățătura despre jertfa Mântuitorului îl fac pe cel urmărit să se hotărască să-și schimbe viața și să se spovedească.

Făcuse toate blestemățiile cu putință. Schimnicul, înțelegându-i viața hăituită, îi dă drept unic canon de pocăință să spună un Tatăl Nostru ori de câte ori întâlnește o cruce în drumurile lui – pe o biserică, pe o troiță – sau pe o icoană reprezentând Patima Domnului.

Părăsind adăpostul provizoriu, coborând spre șes, Trifon este din nou urmărit de foștii săi ortaci. În fuga pentru a-și salva viața, proaspătul convertit se găsește la o răscruce în fața unei troițe. Amintindu-și de canonul dat, în ciuda primejdiei, îngenunchează și este ucis la picioarele crucii.

În peștera din vârful muntelui sihastrul are viziunea sufletului tâlharului purtat de îngeri la cer.

Ceea ce vede îl mânie neînțelegând că cineva poate fi astfel răsplătit pentru un efort atât de mic.

Plin de mânie, părăsește peștera și se decide să renunțe la rigorile vieții de schimnic.

Pe drum, Diavolul îi întinde o cursă și moartea îl surprinde în păcatul care îl condamnă.