Dimitrie Grigoraş. Ordinea clasică a privirii

Pictorul Dimitrie Grigoraș se înscrie în acea pleiadă a artiștilor pentru care frumusețea eternă a lumii nu este un concept filosofic abstract, ci se oferă privirii sale sensibile la tot pasul: în oameni și locuri, în obiecte și natură. Pictura sa este „clasică”, în sensul în care contemplarea vizuală se confundă cu bucuria de a trăi, artistul căutând armonia și echilibrul, pe care le transmite semenilor săi prin lumină și culoare.

Pentru el pictura a devenit de mult un „modus vivendi” (într-o dublă accepție – atât ca mod existențial, cât și ca împăcare a sinelui cu universul): artistul se duce la atelier zi de zi, așa cum alții merg la serviciu, cu o regularitate de ceas elvețian, respectându-și cu sfințenie programul de lucru. Pictează la fel cum respiră, penelul său este o prelungire organică a mâinii și a minții, iar pasta de culoare se așterne pe pânză cu parcimonie, aproape cu religiozitate,  urmând un ritm intern în consonanță cu marile cicluri cosmice ale naturii. (…)

Fără a avea pretenția de exhaustivitate, aceea de „catalogue raisonné”, volumul de față restituie, în premieră, anvergura operei unui artist vizual român a cărui activitate – acoperind a doua jumătate a secolului XX și primele decenii ale secolului XXI – merită cu certitudine o mai bună cunoaștere, atât din partea specialiștilor, cât și a publicului amator de artă, căci poartă nobila amprentă a autencității.  

Eduard Andrei