Rastiri catre sine. Incercari de ideologie polifonica

Pornind de la următoarele constatări: I. Cultura românească este ne-individualizată și trăiește din resurse „formale” alogene, pentru că este proiectată (și reproiectată, fără încetare) de oameni care nu participă la ea; II. Cultura noastră este o cultură de substituție, măcar la prima vedere, filosoful Viorel Cernica propune o nouă ideologie a culturii românești. În termenii autorului: Orizontul lucrării de față – mai încăpător decât spațiul propriu-zis al eseurilor – dă seama însă de o asemenea ascultare. Orizontul însuși, tăiat într-o zonă accidentată aporetic, este ideologia polifonică. Iată și punctele ce îl pot deschide, în așa fel încât un „subiect” să-i poată călca lumina: a) doctoriile contrafăcute, adică fel de fel de iluzii îngurgitate pe nerăsuflate de „subiect” datorită îndemnurilor primite de el de la semenii săi; desigur, bolnavul devine subiect întreg atunci când simte că bolile sale nu se pot vindeca, nici măcar ameliora, cu doctoriile în cauză; b) mirările kitsch-uite. (un barbarism asemenea tuturor numelor pentru „lucrurile” și „locurile” descoperite de subiect în sine, imediat ce s-a hotărât să nu mai înghită orice), adică trecute într-un registru al vieții comune, strigate peste tot, mai cu seamă în locuri elevate (cultural !) și transformate, în timp, în trepte pentru templul subiectului; c) solilocviile alterate, adică interesate, nedezmințit, de Celălalt, căci subiectul s-a lămurit în privința sinelui său și vrea să-și treacă în lume „substanța”.