Metafizica idealista a budhismului Vijñānavāda

Filosofii budhişti aparţinând ramurii Vijñānavāda, în cercetărilor acestora asupra lumii și a existenței, s-au axat pe principiul caracterizat de universalitate şi puritate și existenţa umană decăzută. Încercarea de reconciliere a acestor două elemente însă a eșuat –  demonstrează Ovidiu Nedu în lucrarea Metafizica idealistă a budhismului Vijñānavāda. Cele trei registre ale existenţei şi problema continuităţii lor.

„Prezenta lucrare, printr-o analiză detaliată a modului în care Vijñānavāda structurează existenţa, scoate în evidenţă faptul că această separaţie dintre pur şi impur este doar una aparentă. În realitate, cele trei niveluri de existenţă „fuzionează” şi, ceea ce este cel mai grav, cel de-al treilea nivel, cel al răului, este în mod inevitabil asociat primelor două niveluri pure”.

Tema acestei lucrări ţine de domeniul Istoria Religiilor, examinând o serie de corelații de ordin existențialist.

Cartea este structurată în trei părţi:Realitatea ultimă, Fluxul cauzal nedeterminat și Registrul alterat al existenţei determinate.

Potrivit autorului: „În ceea ce priveşte teoria existenţei, strict vorbind, Vijñānavāda nu aduce nimic nou în filosofia budhistă

Întâi de toate, Vijñānavāda acceptă existenţa ultimă a unei unice realităţi absolute căreia, din punct de vedere ontologic, îi sunt subordonate toate celelalte niveluri ale existenţei. Manifestarea este structurată pe două niveluri de realitate: cel al fluxului cauzal amorf, lipsit de delimitare, într-o terminologie Vijñānavāda, „natura dependentă” şi cel al manifestării structurată conceptual, al manifestării înfăţişate ca o multitudine de obiecte determinate. Fluxului cauzal, naturii dependente, autorii Vijñānavāda îi atribuie un anumit nivel de realitate, chiar dacă este vorba doar despre o realitate contingentă, ce nu are aceeaşi demnitate ontologică cu substanţialitatea realităţii ultime. În schimb, manifestarea structurată categorial este considerată a fi doar iluzie a subiectului ce o experimentează astfel, este considerată drept „non-existenţă absolută”.

Ceea ce constituie un element specific al filosofiei Vijñānavāda este atenţia sporită pe care o acordă manifestării fluxului cauzal precum şi interpretarea acestui registru în termeni de „ideaţie”, de „conştiinţă”. Fluxului cauzal, conştiinţei, îi este atribuit un anumit nivel de realitate, chiar dacă doar unul relativ, şi, prin aceasta, şcoala se dezice în mod explicit de tendinţele de a reduce manifestarea la non-existenţă absolută.

Conştiinţa, ideaţia reprezintă, pentru autorii Vijñānavāda un flux cauzal neafectat de iluzia autonomiei ontologice, de iluzia naturii proprii pe care o induce conceptul”.

Ovidiu Cristian Nedu