Ion Gheorghe Duca şi tragedia liberală

Ion Gheorghe Duca a fost un mare om politic, preşedinte al PNL şi teoretician de elită al liberalismului românesc, ca „ucenic” al şcolii politice a lui Ionel Brătianu. Lucrarea celor doi istorici, Alexandru Cristian și Eugen Stănescu, prezintă detaliat personalitatea remarcabilă a celui care „a trăit din plin istoria ţării din cele trei decenii ale începutului de secol” în şapte capitole, fiecare în parte relevant pentru a contura întregul: Ion Gheorghe Duca – patriot şi om politic; Imagini de oameni politici şi de idei politice în opera lui Ion Gheorghe Duca; Filosofia politică a lui Ion Gheorghe Duca; Ion Gheorghe Duca – un eseist strălucit; Ion Gheorghe Duca – orator strălucit; Ion Gheorghe Duca – în slujba ţării; Crimă politică sau asasinat mişelesc – tragicul şi timpuriul sfârşit al lui Ion Gheorghe Duca. Ultimele pagini ale cărţii include „Lista durerii”, dedicată memoriei liberalilor care au fost „hărţuiţi, înfieraţi, hăituiţi, bătuţi, torturaţi, maltrataţi, umiliţi, asasinaţi în temniţele, în lagărele de muncă forţată, în beciurile regimului stalinist din România, instaurat în anul 1948, după abdicarea Regelui Mihai I”. Încă din primele pagini, cartea include fotografii donate autorilor de omul politic Mircea Ionescu Quintus, preşedinte al PNL între 1993 şi 2001.

Ion Gheorghe Duca (1879-1933), jurist, om politic, ucenic al „şcolii politice” a lui Ionel Brătianu, a devenit treptat cel mai apropiat colaborator al acestuia, fruntaşul liberal pregătindu-l din vreme să preia frâiele Partidului Liberal. Duca a avut o ascensiune politică fulminantă, devenind deputat, ministru, preşedinte al PNL şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. A fost unul dintre teoreticienii de elită ai liberalismului românesc, sintetizând în numeroase lucrări şi discursuri principiile doctrinei liberale în perioada interbelică.

Şi-a menţinut atitudinea consecventă împotriva restauraţiei carliste, însă situaţia grea electorală în care se afla partidul său, l-a determinat pe Duca să facă numeroase concesii şi să accepte colaborarea cu şeful statului. Concepţia politică a sa l-a îndemnat să lupte împotriva mişcărilor extremiste şi anarhice, iar înalta moralitate l-a îndemnat să critice vehement derapajul politic al regelui spre autoritarism. Acest fapt i-a adus, în cele din urmă, sfârşitul tragic, fiind ucis de un comando legionar pe peronul gării din Sinaia.

Pentru urmașii săi politici, I. Gh. Duca a fost un exemplu de o probitate uriașă. Înfierat de către unii istorici datorită deciziei de a scoate în afara legii Garda de Fier, acesta a luat decizia pentru a instaura ordinea și armonia socială. S-a sacrificat pe sine, știind că se expune unui pericol groaznic. Frica de moarte a fost mai mică decât frica de a-și trăda țara și neamul.

Ion Gheorghe Duca este un om politic care a apărut pe scena politică interbelică ca o improbabilitate mare a politicii, un om modest, patriot și neinteresat de înavuțire și parvenire. Duca este un model de sacrificiu uman și politic rar întâlnit în istoria noastră.

Alexandru Cristian și Eugen Stănescu