În această lucrare Aristotel este preocupat de modul în care informațiile sunt comunicate de către expeditor și interpretate de către receptor. Astfel, pe tot parcursul lucrării, filosoful va analiza termenii care formează propozițiile și relația dintre propozițiile afirmative, negative, universale și cele particulare.
De exemplu, în primul capitol, Aristotel definește cuvintele ca simboluri ale „afecțiunilor sufletului” sau ale experiențelor mentale. Simbolurile vorbite și scrise diferă între limbi, dar experiențele mentale sunt aceleași pentru toți (astfel încât cuvântul englezesc „pisică” și cuvântul francez „chat” sunt simboluri diferite, dar experiența mentală – conceptul de pisică – este la fel pentru vorbitorii de engleză și francezii). Substantivele și verbele de la sine nu implică adevărul sau falsitatea.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.