Literatura rusă contemporană

Până la jumătatea anilor ’80 noţiunea de literature contemporană nu punea nici un fel de probleme istoricilor literari – era vorba de creaţii scrise şi publicate în ultimii 10-15 ani. Odată cu declanşarea Perestroikăi lucrurile s-au schimbat – subacest generic intrau nu numai creaţiile recente, ci şi cele care, dinmotive politice, abia acum intrau în circuitul public (literatura emigraţiei, de exemplu). În acest caz, elementul determinant nuera data la care fuseseră ele scrise, ci momentul în care pătrundeauîn circuitul cultural, de când începeau să-şi exercite influenţa.Interesant este de reţinut şi faptul că, odată declanşat procesulrestituirilor, elementul estetic era adesea mai puţin luat în calcul.Cel mai important lucru era că literatura redată circulaţiei era un semn al opoziţiei intelectuale, umplea un vid al memoriei istorice,

îi obliga pe oameni să revadă fundamentele morale şi existenţiale ale vieţii. Unii istorici literari fac de aceea delimitări în acest sens, distingând literatura contemporană de procesul literarcontemporan. Fenomenul este limitat însă la două decenii literare, deoarece ultimul deceniu al secolului al XX-lea se caracterizează prin unificarea celor două noţiuni, procesul literar contemporan şi literatura contemporană referindu-se la aceeaşi realitate.