R. M. Hare a jucat un rol central în filosofia morală a secolului al douăzecilea. El a eliberat discursul moral de influenţa pozitiviştilor logici. Aceştia susţineau că, deoarece enunţurile morale nu sunt nici tautologii analitice şi nici rapoarte senzoriale, ele nu au înţeles literal, fiind rostiri ce pot exprima sau induce stări emoţionale de aprobare sau dezgust, fără a avea însă nici un conţinut real. Hare a arătat că aceste critici erau greşit direcţionate. Enunţurile morale nu sunt enunţuri factuale eşuate, ci precepte care ne ghidează acţiunea. Logic vorbind, ele nu se află la modul indicativ, ci la o formă modificată a modului imperativ. Odată ce am pus discursul moral acolo unde-i e locul, putem discerne structura sa fundamentală şi descoperi diversele considerente care intră în joc atunci când trebuie să facem judecăţi despre cazurile particulare.
Actualizări ale autorului
Nu există încă actualizări publicate.
Anexe documentare
Nu există încă anexe publicate.
Dosar de presă
Nu există încă materiale de presă publicate.
Evenimente și dezbateri
Nu există încă evenimente publicate.
Contribuții ale cititorilor
Nu există încă contribuții aprobate.
Trimite o contribuție pentru această carte
Poți trimite comentarii, corecturi, completări bibliografice, documente sau sugestii. Contribuțiile sunt moderate de editură înainte de publicare.
